Traumatismul cranio-cerebral la copii – când ne îngrijorăm, ce măsuri de prim ajutor luăm

În zilele noastre, traumatismele cranio-cerebrale (TCC) sunt din ce în ce mai dese la copii. Cele mai întâlnite cauze ale TCC la copii sunt căderea și, în cazurile mai severe, accidentele de circulație. Identificarea și gestionarea precoce a traumatismelor cranio-cerebrale este crucială în oprirea progresiei insultei primare și prevenirea sau reducerea leziunilor cerebrale secundare.

Cauze

Cea mai frecventă cauză a traumatismului cranio-cerebral la copii este căderea accidentală și/sau provocată, ulterior sunt traumatismele ca urmare a activităților legate de sport/recreere. Loviturile la cap sunt mai dese la copiii foarte mici din cauza abilităților ambulatorii aflate în curs de dezvoltare. Etiologiile mai puțin frecvente, dar mai severe ale TCC includ traumatismele și leziuni legate de accidente de circulatie și agresiune prin: forță fizică, arme albe, arme de foc, obiecte contondente.

Cauzele cel mai des intalnite ale traumatismelor cranio-cerebrale la copil pot fi clasificate în funcție de vârsta pacientului, astfel:

Nou-născuți

  • traumatism în timpul nașterii, ce se datorează compresiei capului și tracțiunii prin canalul de naștere (în nașterea pe cale naturală) cu instrumente obstetricale;
  • o greutate mică la naștere și hipoxemia sunt factori de risc pentru hemoragia intracraniană;

Sugari

  • leziuni accidentale ale capului, cauzate de practici inadecvate de îngrijire a copilului;

Copii mici și școlari

  • TCC accidentale cauzate de căderi ce apar ca urmare a dezvoltării motorii a copilului și de accidente rutiere sau la locul de joacă;

Adolescenți

  • lovituri la cap cauzate de mersul cu bicicleta, motocicleta, practicarea unui sport;

Factori de risc

Traumatismele cranio-cerebrale reprezintă principala cauza de deces și dizabilitate la copii. Acestea duc la o serie de leziuni traumatice ale scalpului, cutiei craniene și creierului care sunt comparabile cu cele de la adulți, însă diferă atât din punct de vedere fiziopatologic, cât și din punct de vedere al managementului, datorită diferențelor structurale legate de vârstă. Scalpul este o zona foarte vascularizată și poate fi o cauză letală prin pierderea de sânge. Chiar și o mică pierdere a volumului sanguin poate duce la șoc hemoragic la nou-născut, sugar și copilul mic.

Prezentarea clinică a copiilor cu traumatism cranio-cerebral este foarte variabilă în funcție de gravitatea traumatismului. Scala Glasgow Pediatrica (PGCS) este folosită pentru a evalua starea de conștientă și pentru a defini severitatea TCC. În general, deficitele neurologice apar în momentul accidentării, însă semnele clinice nou apărute pot indica progresia ulterioară a modificărilor patologice datorate leziunilor cranio-cerebrale și trebuie investigate cu atenție.

În funcție de scorul Glasgow (GCS), traumatismele cranio-cerebrale sunt de obicei clasificate ca ușoare, moderate sau severe. Pacienții cu un GCS de 14 până la 15 sunt considerați a avea un TCC ușor, în timp ce pacienții cu un GCS de 9 până la 13 au TCC moderat, iar cei cu un GCS de 3 până la 8 au TCC sever.

Traumatismele craniene ușoare sunt caracterizate prin absenţa fracturii craniene și o perioadă de amnezie postcritică sau pierdere de conștienţă mai scurtă de 30 de minute. Cele moderate pot fi asociate sau nu cu fractura oaselor craniului, dar există o perioadă de 30 minute până la 24 de ore de amnezie postcritică/pierdere de conștienţă. Și traumatismele cranio-cerebrale severe sunt caracterizate prin contuzie cerebrală, hematom intracranian sau 24 de ore sau mai mult de amnezie posttraumatică/pierdere de conștienţă.

Manifestări și semne de alarmă

Manifestări și semne de alarmă

Leziunile produse de traumatismele cranio-cerebrale pot fi:

  • leziunile scalpului: plăgi ale scalpului, hematomul epicranian, echimoze și escoriații;
  • leziunile craniului: fracturi de boltă craniană (liniare, cominutive, dehiscente,
  • orificiale), fracturi de bază de craniu și fracturi mixte;
  • leziunile meningelui și creierului: comoția cerebrală, contuzia cerebrală, dilacerarea cerebrală, hematomul extradural, hematomul subdural, hematomul intraparenchimatos posttraumatic, revărsate lichidiene intracraniene subdurale, fistule LCR.

Copilul trebuie evaluat în departamentul de primiri urgențe sau de către medicul neurochirurg/neurolog pediatru/urgentist sau pediatru cand a prezentat un TCC și:

  • a căzut de la înălțime;
  • vârsta copilului este sub 6 luni;
  • prezintă vărsături repetate;
  • prezintă convulsii sau pierderea stării de conștientă;
  • acuză cefalee intensă sau progresivă;
  • are dificultăți în a merge, a vorbi, a vedea sau tulburări de coordonare;
  • pare confuz sau modul în care acționează vă îngrijorează;
  • încă acuza ameteli la distanță de momentul producerii TCC;
  • elimină lichid apos din nas sau urechi;
  • prezintă o leziune care continua sa sangereze după 10 minute de compresie;
  • își simte o parte a corpului amorțită;
  • agitație psihomotorie marcată sau letargie;
  • TCC a fost produs ca urmare a unui accident de circulație.

Scopul evaluării este de a decela dacă exista leziuni grave ale creierului. Evaluarea poate determina, de asemenea, dacă pacientul are nevoie de tratament imediat, urmărire atentă sau completarea investigațiilor cu imagistică cerebrală.

Monitorizarea după traumatismul cranio-cerebral

Părinții sunt instruiți să observe dacă apar simptome noi ale traumatismelor cranio-cerebrale sau dacă cele prezente se înrăutățesc. Astfel aceștia ar trebui să se prezinte imediat cu copilul într-un departament de urgență dacă:

  • varsă de două ori sau continuă să verse la 4 – 6 ore distanță de la momentul producerii loviturii la cap;
  • dezvoltă cefalee severă;
  • devin somnolenți sau dificil de trezit;
  • sunt confuzi și nu acționează normal;
  • le este greu să meargă, să vorbească sau să vadă;
  • gât rigid;
  • au o convulsie sau orice altă mișcare anormală care vă îngrijorează;
  • nu se pot opri din plâns;
  • slăbiciune sau amorțeală ce poate implica orice parte a corpului.

Crizele posttraumatice sunt episoadele paroxistice care apar în contextul unui traumatism cranio-cerebral (TCC) semnificativ. Ele se clasifică în:

  • imediate – apar în prima oră după traumatism;
  • precoce – apar în prima săptămână;
  • tardive – apar după prima săptămână.

Crizele care apar precoce sunt mai frecvente la copiii mici și au un risc crescut pentru a dezvolta epilepsie ulterior. Incidenţa crizelor posttraumatice poate varia între 5-60 % din TCC. Frecvenţa este crescută în cazul traumatismelor cranio-cerebrale severe.

Cefaleea acută determinată de traumatismele craniene
Traumatismele craniene sunt mai frecvent o cauză a unei cefaleei acute fără semne de alarmă. Traumatismul cranio-cerebral minor poate declanșa un atac de cefalee la un copil migrenos, deci istoricul de episoade de cefalee în antecedente este foarte util. Examenul neurologic va fi în general normal.

Atunci când există o pierdere a stării de conștienţă, semne neurologice focale, vărsături și o evoluţie progresivă a semnelor și simptomelor, ne vom gândi la o leziune intracraniană (hemoragie subarahnoidiană, epidurală sau subdurală), neuroimageria (CT cerebral nativ) și evaluarea neurochirugicală fiind necesare de urgenţă. O altă posibilitate este cea a unei disecţii a vaselor extracraniene determinată de un traumatism cranian: semnele neurologice focale sunt prezente, investigarea de elecţie este cu IRM cerebral, inclusiv angio-RM și evaluarea cu secvenţa T1 cu supresie a grăsimii la nivelul gâtului.

Diagnostic

Diagnostic

CT-ul fără contrast este modalitatea imagistică de elecție pentru pacienții ce au suferit un traumatism cranio-cerebral și au un GCS anormal. RMN-ul cerebral poate fi indicat atunci când tabloul clinic rămâne neclar după efectuarea unui CT cerebral.

Tratament

De cele mai multe ori părinții se întreabă dacă există ceva ce pot face atunci când copilul lor s-a lovit la cap. Răspunsul este afirmativ dacă lovitura nu a fost una gravă, iar părinții pot face următoarele lucruri:

  • pot pune copilul să se întindă, să facă ceva liniștit sau să doarmă;
  • dacă există sângerare, să țină apăsat pe rană timp de 10 minute cu comprese sterile;
  • să pună gheață sau o compresă dacă există zone tumefiate;
  • să administreze copilului medicamente pentru durere cum ar fi acetaminofen sau ibuprofen;
  • să urmărească cu atenție copilul după TCC și dacă starea copilului se agravează sau copilul începe să se comporte ciudat, să se prezinte imediat într-un serviciu de urgență.

Dacă prezintă vărsături sau convulsii, copilul va fi poziționat într-o parte (decubit lateral).

Dacă există traumatism la nivelul gatului sau coloanei vertebrale, copilul nu va fi mișcat.

Managementul traumatismelor cranio-cerebrale la copii este realizat de o echipă interdisciplinară (neurochirurg, neurolog pediatru, radiolog, medic urgentist). Majoritatea copiilor cu TCC ușoare sunt externați. Cu toate acestea, pacienții externați după un TCC ar trebui instruiți să își reia treptat activitățile zilnice. Pasul inițial este o perioadă de odihnă de 2-3 zile, urmată de creșterea treptată a activităților zilnice, cu monitorizarea atentă a reapariției simptomelor.

Orice reapariție a simptomelor necesită limitarea activităților și o reevaluare într-un serviciu medical.

Complicatiile depind de severitatea traumatismului cranio-cerebral. Pot varia de la afectare cognitivă ușoară, la crize, deficite neurologice, sau chiar deces.

Copiii cu TCC minor care nu prezintă leziuni cerebrale, de obicei, se recuperează total, fără complicații pe termen lung.

Prevenție

Traumatismele cranio-cerebrale pot fi uneori prevenite, de aceea este nevoie de un mediu în care copilul să își poată desfășura activitățile în siguranță. Astfel se recomandă:

  • mersul cu bicicleta să se facă cu cască. Bicicleta adaptată pentru categoria de vârstă;
  • mersul cu mașina să se facă în scaun special adaptat și cu centura de siguranță;
  • porți de siguranță în apropierea scărilor pentru sugari și copii mici;
  • echipament de protecție pentru sport;
  • învățarea regulilor de circulație pentru a putea trece strada în siguranță.
Acest site foloseste "cookies".Prin continuarea navigarii esti de acord cu utilizarea lor.