Sindromul copilului zgâlțâit: Riscuri și reguli pentru a-l evita

Despre sindromul copilului zgâlțâit

Sindromul copilului zgâlțâit apare ca urmare a ciocnirii parenchimului cerebral (țesutul funcțional din creier) de cutia craniană. Creierul poate fi afectat grav de asemenea traumatisme repetate (hemoragii cerebrale, retiniene, edem cerebral etc) care pot fi considerate echivalentul unor leziuni provocate într-un accident de mașină la vârstă adultă.

Fenomenul este declanșat de plânsul necontrolat al bebelușilor sau de agitația acestora, situație în care unii părinți, fie în încercarea de a liniști copilul, fie din cauza frustrării sau oboselii, îl scutură puternic pe cel mic, fără să realizeze însă că acest lucru poate fi extrem de dăunător pentru el.

Sindromul copilului zgâlțâit („shaken baby syndrome”) reprezintă o formă de abuz, de agresiune asupra minorului, în special a sugarului și mai rar asupra copilului mai mare. Academia Americană de Pediatrie recomandă folosirea termenului de „traumă cerebrală abuzivă” în locul celui de „sindromul copilului zgâlțâit”, deoarece acest termen descrie, în principal, tipul de leziune, nu mecanismul de producere a acesteia.

Cauzele apariției sindromului copilului zgâlțâit

În fiecare an sunt raportate până la 10.000 de cazuri de Sindrom al copilului zgâlțâit în întreaga lume, iar mortalitatea este de 25 – 30%. Cel mai frecvent, fenomenul se înregistrează la copii cu vârste între 6-12 luni, dar, uneori, poate apărea și la cei mai mari, de cinci – șase ani.

Capul unui sugar cântărește 25% din greutatea întregului său corp; mușchii gâtului nu sunt însă dezvoltați suficient pentru a-l putea susține, ceea ce determină limitări ale mișcării capului la șocuri violente. Nici creierul bebelușului nu este complet dezvoltat, vasele cerebrale sunt fragile și se pot rupe ușor, producând hematoame subdurale sau epidurale, care comprimă țesutul cerebral și pot determina:

• pierderea stării de conștiență;
• convulsii;
• comă;
• stop respirator sau cardiac.

În urma scuturării copilului, pot să apară și alte leziuni grave, cum ar fi:

• hemoragiile retiniene;
• orbirea;
• fracturile costale sau ale membrelor.

Este important de subliniat că sindromul copilului zgâlțâit apare în urma scuturării violente a bebelușului, nu a următoarelor activități, care, deși sunt periculoase și trebuie evitate, nu produc traume atât de grave:

• aruncatul copilului în aer;
• legănatul viguros în brațe sau pe picioare;
• alergatul sau mersul pe bicicletă cu copilul;
• căderile din pat.

Simptomele sindromului copilului zgâlțâit

Având în vedere traumatismele care se produc repetat asupra creierului și retinei copilului zgâlțâit, simptomele care apar derivă din lezarea unor astfel de structuri. Gravitatea lor variază în funcție de intensitatea scuturărilor, repetitivitatea lor, dar și de vârsta copilului.

În principal, acest sindrom se poate manifesta prin:

• iritabilitat
• somnolență;
• vărsături (din cauza hipertensiunii intracraniene);
• tulburări de respirație;
• tulburări de apetit;
• convulsii;
• tremor;
• comă.

La examinarea copilului se pot observa tegumente palide sau cianotice, cu echimoze (vânătăi) distribuite la nivelul întregului corp, cu fontanela anterioară bombată. Ocazional, pacienții pot ajunge la medic cu simptomatologie minoră, cum ar fi doar durere de ureche sau tuse.

Diagnosticarea sindromului copilului zgâlțâit

De multe ori, leziunile specifice sindromului de copil zgâlțâit pot fi descoperite numai după evaluarea imagistică. Așadar, cheia diagnosticului în acest caz o reprezintă examenul computer tomograf (CT), care poate pune în evidență patologia intracraniană. La rândul ei, rezonanța magnetică nucleară (RMN) este utilă pentru elucidarea extinderii hemoragiei, urmărire și prognostic.

Cea mai frecventă manifestare cerebrală din acest sindrom este hemoragia subdurală (localizată sub foița exterioară a meningelui, membrana care învelește creierul și măduva spinării). Simptomele sunt provocate, de obicei, de creșterea presiunii în interiorul craniului din cauza inflamației creierului. Acest lucru poate fi constatat la examenul CT cranian. Prezența hemoragiei în interiorul creierului este specifică în acest sindrom și apare de obicei precoce.

Și alte investigații sunt utile în stabilirea diagnosticului de sindromul copilului zgâlțâit:

• ecografia transfontanelară: poate evidenția prezența unor hemoragii în interiorul craniului la sugar și copilul mic, la care oasele craniene nu sunt încă bine sudate; totuși, o ecografie transfontanelară normală nu poate exclude o hemoragie intracraniană;
• examenul oftalmologic cu examinarea fundului de ochi: poate pune în evidență hemoragiile retiniene, care sunt leziuni caracteristice pentru acest sindrom; ele pot să apară precoce, chiar înaintea hemoragiilor de la nivelul creierului;
• testele de sânge: pot exclude alte cauze de hemoragii retiniene sau intracraniene;
• testele auditive: pot confirma sau infirma afectarea auzului;
• radiografiile osoase: pot pune în evidență fracturi ale cutiei craniene, dar și ale coastelor, oaselor membrelor sau coloanei vertebrale; în aproximativ 95% dintre cazurile de „copil zgâlțâit” pot apărea fracturi ale cutiei craniene, localizate în special în regiunea occipitală sau parietală.

Opțiuni de tratament

Tratamentul pentru sindromul copilului zgâlțâit este un tratament de urgență, ce presupune internarea imediată a bebelușului și începerea investigațiilor paraclinice. Evaluarea va fi făcută de medicul pediatru, neurolog pediatru, radiolog, oftalmolog și ORL-ist. Ei pot stabili cu precizie care este gradul afectării sănătății copilului.

Dacă sugarul prezintă hemoragie cerebrală, este necesară o intervenție chirurgicală pentru oprirea acesteia; copilul va respira asistat prin ventilație mecanică sau intubare.

Atunci când traumatismul nu necesită tratament de urgență, se recomandă un tratament simptomatic, în scopul ameliorării inflamației și durerii.

De asemenea, în cazul leziunilor scheletale, se va interveni și cu tratament ortopedic.

Sechele și risc de deces

De cele mai multe ori, părinții nu sunt conștienți de efectele extrem de grave pe care zgâlțâitul brutal le poate avea asupra dezvoltării ulterioare a copilului și nici de faptul că hemoragiile provocate astfel îi pot pune acestuia viața în pericol. Datele arată că unul din trei copii, care trece printr-un astfel de episod, moare.

Sindromul copilului zgâlțâit reprezintă principala cauză pentru majoritatea tulburărilor neurologice. Un copil care a avut acest sindrom nu se va mai dezvolta niciodată normal, ci va rămâne cu sechele pe viață:

• paralizie;
• convusii;
• epilepsie;
• tulburări de comportament;
• tulburări de vedere;
• retard psihic;
• retard psihomotor;
• pierderea auzului;
• orbire.

Există anumite simptome nespecifice care fac ca diagnosticul să se pună tardiv, ceea ce va agrava situația:

• probleme respiratorii;
• letargie;
• iritabilitate;
• plâns necontrolat.

Modalități de prevenție

Sindromul copilului zgâlțâit poate fi prevenit dacă se ține cont de câteva sfaturi:

• părinții trebuie să înțeleagă că plânsul este un comportament des întâlnit la bebeluși, reprezintă o metodă de comunicare și o etapă importantă în dezvoltarea lor;
• în cazul în care un părinte nu poate să calmeze copilul care plânge, trebuie să-și controleze starea emoțională, să-și acorde timp și răbdare și să nu recurgă la comportamente inadecvate, cum ar fi scuturarea copilului;
• sunt mai multe metode prin care poate fi calmat un sugar care plânge: contactul „piele pe piele” cu mama, o plimbare, o băiță caldă, cântecul, legănatul, distragerea atenției.