Insomnia: Simptome, cauze, factori de risc, criterii de diagnostic

Tipuri de insomnie

Insomnia este o tulburare de somn. Acestea pot fi împărțite în patru categorii majore, conform Manualului de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mentale(DSM-IV):

• Tulburări de somn primare – disomniile (anomalii în calitatea, cantitatea și reglarea somnului) și parasomniile (comportament anormal sau evenimente fiziologice, în asociere cu somnul).
• Tulburări de somn în legatură cu altă tulburare mentală.
• Tulburarea de somn datorată unei condiții medicale generale.
• Tulburarea de somn indusă de o substanță.

Vom dezbate mai jos tulburările de somn primare, în special disomniile. Disomniile sunt tulburări primare ale inițierii și menținerii somnului sau somnolență excesiva, manifestându-se prin perturbare în cantitate, calitate sau reglare a somnului. (Aici se poate include insomnia primară, hipersomnia primară, narcolepsia, tulburarea de somn în legatură cu respirația, tulburarea ritmului circadian al somnului și disomnia fără altă specificație).

Simptome

Dificultăți în inițierea sau menținerea somnului, care durează cel puțin o lună și care cauzează detresa sau deteriorarea semnificativă clinică, în mediul social sau în alte domenii de funcționare importante (ex: dificultăți în a rămâne adormit în timpul somnului).

Cauze

Cele mai multe cazuri de insomnie primară au un debut brusc în cursul unui stres psihologic sau medical. Insomnia primară persista, de obicei, mult timp după ce problema s-a rezolvat, din cauza intensificării excitației și condiționării negative. Există însă unele cazuri când aceasta poate apărea treptat, fără un stresor clar și începe, de regulă, în perioada de adult tânăr, mai rar în cazul copilăriei și adolescenței.

Evoluția ei este variabilă și poate fi limitată la o perioadă de câteva luni, dacă este precipitată de un stresor psihosocial sau medical, care își găsește rezolvarea mai târziu.

Măsurătorile polisomnografice prezintă uneori o varietate considerabilă de la o noapte la alta, iar pacienții nu prezintă, de regulă, o somnolență măsurabilă crescută, prin testarea în laborator a somnului. Persoanele cu insomnie primară pot avea scoruri ridicate la inventarele de personalitate sau la autodescrierile psihologice.

Factori de risc

Insomnia constituie un factor de risc pentru tulburările afective, anxioase și cele care au legătură cu uzul unei substanțe. Persoanele cu insomnie, care își administrează medicamentație (hipnotice sau alcool, anxiolitice sau alte stimulente) necorespunzătoare, neținând seama de opinia unui specialist, pentru a combate faticabilitatea excesivă, pot face abuz de substanțe sau ajung chiar la dependență.

Cei care suferă de insomnie primară pot fi extenuați sau pot avea ochii „duși în fundul capului”, însă nu prezintă alte anomalii caracteristice la examenul somatic. Motiv pentru care poate exista o incidență crescută a problemelor psihofiziologice ce au legatură cu stresul (cefalee de tensiune, tensiune musculară crescută, detresă gastrică).

Persoanele careei care dorm puțin se disting de cei cu insomnie prin lipsa de dificultate în adormire și prin absența semnelor caracteristice de insomnie primară. Durata „normală” de somn variază de la un individ la altul.

C.I.T.S. (Clasificarea Internațională a Tulburarilor de Somn) subliniază faptul că insomnia primară subsumează mai multe diagnostice de insomnie:

• insomnia psihofiziologică
• starea de percepție eronată a somnului;
• insomnia ideopatică
• igiena de somn inadecvată.

Criterii de diagnostic clinic

1. Dificultatea în inițierea sau menținerea somnului (cauza predominantă) pentru cel puțin o lună;
2. Detresa sau deteriorarea semnificativă clinică, în domeniile importante de funtționare;
3. Perturbarea somnului NU survine exclusiv în cursul narcolepsiei, tulburării de somn, în legătură cu respirația, tulburarea ritmului circadian de somn sau a unei parasomnii;
4. Perturbarea NU survine în cursul altei tulburări mentale și NU se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanțe.