Despre melanom: cauze, simptome, tratament

Ce este melanomul

Melanomul reprezintă una dintre cele mai periculoase forme de cancer de piele. Este o tumoră malignă provocată de creșterea necontrolată a melanocitelor (celule din epidermă și de la nivelul foliculilor de păr, responsabile de producerea și sintetizarea melaninei), care se răspândesc în mod anormal în țesuturile vecine.

Cu toate că nu este foarte de comun, melanomul este extrem mai periculos, fiind responsabil de cele mai multe decese cauzate de cancerul de piele.

La nivel global, are o incidență din ce în ce mai mare în ultimele decenii și este mai frecvent la albi decât la populația de culoare. Până la 60 de ani, bărbații sunt mai des afectați de această afecțiune, iar după această vârstă, predispoziția crește la femei.

Melanomul de piele este cea mai frecvent întâlnită formă de melanom, dar există și alte tipuri:

melanom subunghial: se dezvoltă sub unghie;
melanom ocular: se formează la nivelul ochiului;
melanom la nivelul mucoaselor: se poate dezvolta la nivelul mucoasei gurii, faringelui, nasului, vaginului și rectului.

Care sunt tipurile de melanom

Melanom superficial

Melanomul superficial se dezvoltă la suprafața pielii, nu în profunzime. Se prezintă ca o pată care nu depășește, de cele mai multe ori, suprafața pielii și care poate avea diverse tonuri de culoare, diferite de cele ale pielii normale.

Melanom nodular

Melanomul nodular reprezintă leziunea în care celulele tumorale cresc pe verticală, spre straturile profunde ale pielii. Se prezintă ca un nodul cu o creştere rapidă, care are o parte în profunzimea pielii și una la suprafață.

Melanom lentiginos

Melanomul lentiginos este o variantă lent progresivă, care apare pe zonele de piele expuse la soare. De cele mai multe ori, este descoperită în stadiu „in situ”, adică leziune non-invazivă. Caracteristicile sale sunt:

leziune mai mare de 6 mm;
formă neregulată;
pigmentare variabilă (de la roz la brun deschis sau închis);
suprafață netedă;
localizare la nivelul membrelor și trunchiului.

Melanom lentiginos acral

Melanomul lentiginos acral este o formă de melanom care apare la nivelul palmelor și, mai frecvent, al tălpilor. Este o leziune care poate apărea pe pielea aparent sănătoasă sau la nivelul unui nev pigmentar.

Care sunt cauzele apariției melanomului

Ca orice formă de cancer, melanomul este rezultatul unui proces multifactorial, adică apariția lui este determinată de mai mulți factori.

În mod normal, celulele cutanate se dezvoltă controlat: celulele noi sănătoase le împing pe cele vechi spre suprafața pielii, unde acestea mor și se desprind. Atunci când apare însă o alterare a ADN-ului, celulele noi pot începe să crească aberant și pot forma o masă de celule canceroase.

În cazul melanomului, este posibil să fie vorba de o sumă de factori: genetici și de mediu. Cu toate acestea, medicii sunt de părere că expunerea la radiațiile ultraviolete de la soare și de la lămpile de bronzare reprezintă principala cauză de apariție a melanomului. Radiația UV de tip B este cel mai important factor implicat în dezvoltarea melanomului, iar cea de tip A, deși cu rol limitat în apariția efectivă a tumorilor, influențează procesele de îmbătrânire a pielii și scăderea capacității imune a acesteia, afectând abilitatea de reparare naturală și, prin urmare, favorizând apariția cancerelor de piele, inclusiv a melanomului.

Care sunt factorii de risc

Riscul de a dezvolta melanom este mai mare în anumite situații:

prezența alunițelor sau a nevilor: în general, alunițele sau nevii nu sunt tumori maligne, dar existența unei zone deja modificate a pielii, așa cum este pielea de la nivelul nevilor, crește riscul de apariție a unor tulburări de proliferare mai mari, care, în timp, pot duce la formarea unui melanom; cu cât numărul de nevi sau dimensiunea lor este mai mare, cu atât riscul de transformare în melanom este crescut;
fototipul I și II: este caracterizat de piele deschisă la culoare (care se arde ușor la expunerea la soare), păr blond sau șaten deschis și ochi de culoare albastru sau verde deschis; aceste persoane au o apărare mai slabă în fața radiației UV, din cauza lipsei stratului de pigment natural și, prin urmare, sunt mai predispuse la apariția unor leziuni cutanate;
antecedentele personale sau familiale de melanom malign: persoanele care au o rudă de gradul I (frate, părinte) care a avut melanom, precum și cele care au făcut un melanom de-a lungul vieții, au un risc mai mare, comparativ cu populația generală;
deficitul imunitar ereditar sau dobândit: persoanele infectate cu HIV, de exemplu, au un risc mai mare de a dezvolta melanom;
xeroderma pigmentosum: o afecțiune ereditară, care afectează capacitatea celulelor pielii de a repara leziunile ADN-ului cutana; prin urmare, pacienții au un risc mai mare de apariție a melanomului;
vârsta înaintată: cu cât o persoană este mai în vârstă, cu atât riscul de a dezvolta melanom este mai mare.

Care sunt simptomele asociate

Cel mai important semn al melanomului este schimbarea caracteristicilor unei leziuni pigmentare a pielii sau a unei leziuni nou apărute. Criteriile de evaluare se grupează în sistemul „ABCDE”:

A – asimetrie: cele două jumătăți ale leziunii nu se suprapun;
B – borders (margini): neregulate, imprecise, rugoase;
C – culoare: colorația leziunii este inegală, zonele mai închise alternează cu cele mai deschise (de la maro deschis până la nuanțe închise de maro și negru), uneori cu zone roz, roșii sau albastre; excepții de la această regulă sunt melanoamele acrome, care nu au culoare și care sunt mult mai greu de identificat. Dacă leziunea este poziționată sub unghie, descoperirea ei este aproape imposibilă;
D – dimensiuni: un diametru mai mare de șase milimetri este suspect, dar trebuie menționat că există melanoame și cu dimensiuni mai mici;
E – evoluție: modificarea rapidă a oricăreia dintre caracteristicile descrise anterior.

Alte semne care pot fi sugestive pentru evoluția unui melanom sunt:

ulcerație care nu se vindecă;
diseminarea pigmentului de la nivelul zonei centrale a unei leziuni pigmentare către pielea sănătoasă din vecinătate;
înroșirea sau umflarea dincolo de marginile unei alunițe;
durere, mâncărime sau sensibilitate la nivelul unei leziuni pigmentare;
modificarea suprafeței unei alunițe.

Modalități de diagnosticare

Diagnosticarea melanomului se face etapizat:

diagnosticul de certitudine: este stabilit de dermatolog, dermato-oncolog sau chirurg plastician, prin:
- biopsie: extragerea unui mic fragment de tumoră pentru trimiterea la examen histopatologic;
- biopsie excizională: excizia în totalitate a leziunii suspecte, de preferință cu margini de excizie laterale și în suprafață cât mai mare și trimiterea ei la examen histopatologic;
diagnosticul stadial: extensia reală a bolii se stabilește prin:
- evaluarea ganglionului santinelă: tehnică mixtă chirurgicală și imagistică, prin care se verifică dacă vreunul dintre ganglionii regionali este invadat; acesta este excizat singur sau împreună cu întreaga stație ganglionară;
- teste imagistice CT/PET-CT: cap, torace, abdomen și pelvis, pentru identificarea eventualelor metastaze;
- scintigrafie osoasă: în cazul suspectării prezenței metastazelor osoase;
- evaluarea valorii lactic dehidrogenazei: enzima poate fi crescută la unii pacienți și poate da orientări prognostice.

Opțiuni de tratament

Tratamentul melanomului malign se stabilește în cadrul unei comisii multidisciplinare, alcătuite din oncolog, radioterapeut, chirurg plastician și psihoterapeut.

Modalitățile terapeutice folosite în cazul melanomului sunt:

intervenția chirurgicală: trebuie făcută cât mai larg cu putință, pe toate marginile leziunii; este cea mai eficientă metodă în stadiile precoce ale bolii;
terapia sistemică: folosirea unor substanțe farmacologice, cu administrare orală sau injectabilă; în prezent, imunoterapia este cea mai eficientă metodă de tratament a melanomului, precum și unele terapii cu anticorpi monoclonali;
radioterapia: metoda terapeutică ce folosește radiațiile ionizante pentru a distruge celulele tumorale; melanomul este una dintre tumorile cu cea mai mare radiorezistență și trebuie folosite tehnici speciale de iradiere.

Complicații posibile

Pe parcursul evoluției lui, melanomul poate ulcera și se poate suprainfecta, iar procesul de metastazare poate surveni precoce. Metastazarea este, de obicei, limfatică la nivelul tegumentului din vecinătate și al ganglionilor regionali.

Mai târziu sunt afectate organele interne, predominant plămânii, ficatul sau creierul.

Modalități de prevenție

Există câteva metode prin care melanomul poate fi prevenit:

nu vă expuneți intenționat la soare; nu există „bronzare sănătoasă”;
folosiți creme de protecție solară cu factor de minimum 30%;
purtați haine cu mânecă lungă sau pantaloni lungi vara, acoperind cea mai mare parte a pielii;
evitați să vă expuneți la soare în perioadele de vârf solar (miezul zilei);
nu folosiți soluții autobronzante, cresc cu 75% riscul de melanom;
protejați copiii, sunt cei mai vulnerabili la radiațiile UV; nu îi expuneți niciodată la soare, decât dimineața devreme sau seara și numai cu creme cu factor de protecție solară mare (50%).

Bibliografie:

“Lentiginous Melanoma | DermNet.” Dermnetnz.org, 2022, https://dermnetnz.org
“Melanoma Skin Cancer Risk Factors | Melanoma Risk Factors.” Cancer.org, 2019, www.cancer.org.
“Signs of Melanoma Skin Cancer | Symptoms of Melanoma.” Cancer.org, 2019, www.cancer.org.
Melanoma Research Alliance, 2023, www.curemelanoma.org.

Facem Romania Bine

Afectiuni